Valentine’s Day vs Dragobete!

10959697_1546837215599199_8617814035526905795_n
Poza preluata de pe https://www.facebook.com/Mircea.Criste.Mailo/

Si uite cum am descoperit iar ca americanii stiu sa se distreze mai bine, iar noi stim sa uitam mai repede.

Azi e Valentine’s Day (sau ziua Sf.Valentin), un Sfant traditional in religia crestina vestica, nu la noi. Pai nu spunem peste tot: Jos Religia?

Ma intreb iar si iar de ce si cum de putem fi asa usor de manipulati, adoptand tot felul de alte obiceiuri, mai putin cele proprii?

Doar pentru ca suna americaneste am inceput sa ne pupam singuri in fund, dar cu o limba straina, pe care cu parere de rau o spun, n-o stapanesc prea multi! O fi mai lunga, mai aspra sau sterge mai bine?! Bine, nu mai spun si de romana vorbita pe strada sau pe chaturi, ca ma ia durerea de cap.Decebalus-statue

Deci ne bucuram si pupam pe 14 Februarie, in fiecare an, de ziua Sfantului Valentin. Dar ce facem pe 24 Februarie, cand avem si noi sarbatoarea noastra, cu traditie muuult mai veche, numita Aflarea Capului Sf. Ioan Botezatorul, zi in care se celebreaza DRAGOBETELE, sărbătoarea iubirii, veche din timpul Dacilor! Citez: ” … spiritualitatea populară consemnează ziua lui Dragobete, zeu al tinereții în Panteonul autohton, patron al dragostei și al bunei dispoziții. (Dragobetele este una dintre multele tradiții străvechi peste care s-a suprapus o sărbătoare creștină – n.n.)”

68807_martisor

Dar nu, noi sarbatorim ceva ce a aprut prin secolul 14 si adoptat in Marea Britanie prin secolul 18 cand au inceput sa se si comercializeze diferite obiecte cu rol decorativ, toate simbolizand dragostea si prietenia.

Pentru cei care nu stiu, Valentin a fost un preot in vechea Roma, mort in anul 269 dh si sanctificat in 496 dh… vezi Wikipedia. Gasiti acolo mai multe detalii.

Cat despre Dragobete, pe numele lui Dragomir, fiu al Babei Dochia, fiica a ultimului rege Dac, Decebal, Wikipedia nu spune prea multe ca deh, nu s-au gasit multi sa updateze datele. Insa un istoric mai detaliat gasiti aici. The Legend of Dragobete. Bine ca altii o publica in engleza si noi n-o stim in romana!

Deci, de ce ne uitam traditiile? De ce ne uitam peste granite si nu ne dorim sa ne pastram obiceiurile noastre, uitand astfel propriile noatre radacini?
Pare simplu… Globalizarea ne indruma pe un singur drum, acela de uitare a identitatii proprii.

Dureros.

Oameni buni, suntem Romani! Nu uitati asta.

Nici macar nu pot sa injur…

Pentru a va scuti de efortul de a deschide alte linkuri, cititi mai jos  despre Dragobete, am gasit si in romana.

„La 24 februarie, in ziua cand Biserica Ortodoxa sarbatoreste Aflarea capului Sf. Ioan Botezatorul, spiritualitatea populara consemneaza ziua lui Dragobete, zeu al tineretii in Panteonul autohton, patron al dragostei si al bunei dispozitii.

 Dragobete era ziua cand fetele si baietii se imbracau in haine de sarbatoare si, daca timpul era frumos, porneau in grupuri prin lunci si paduri, cantand si cautand primele flori de primavara. Fetele strangeau in aceasta zi ghiocei, viorele si tamaioase, pe care le puneau la icoane, pentru a le pastra pana la Sanziene, cand le aruncau in apele curgatoare. Daca, intamplator, se nimerea sa gaseasca si fragi infloriti, florile acestora erau adunate in buchete ce se puneau, mai apoi, in lautoarea fetelor, in timp ce se rosteau cuvintele: „Floride fraga/Din luna lui Faur/La toata lumea sa fiu draga / Uraciunile sa le desparti”.

 In dimineata zilei de Dragobete fetele si femeile tinere strangeau zapada proaspata, o topeau si se spalau cu apa astfel obtinuta pe cap, crezand ca vor avea parul si tenul placute admiratorilor.

 De obicei, tinerii, fete si baieti, se adunau mai multi la o casa, pentru a-si „face de Dragobete”, fiind convinsi ca, in felul acesta, vor fi indragostiti intregul an, pana la viitorul Dragobete. Aceasta intalnire se transforma, adesea, intr-o adevarata petrecere, cu mancare si bautura. De multe ori baietii mergeau in satele vecine, chiuind si cantand peste dealuri, pentru a participa acolo la sarbatoarea Dragobetelui.

Dragobetele trebuia tinut cu orice pret: Daca nu se facea cumva Dragobetele, se credea ca tinerii nu se vor indragosti in anul care urma. In plus, un semn rau era daca o fata sau un baiat nu intalneau la Dragobete macar un reprezentant al sexului opus, opinia generala fiind ca, tot anul, respectivii nu vor mai fi iubiti, iar daca o fata iesea impreuna cu un baiat si nu se sarutau se credea despre ei ca nu se vor mai iubi in acel an.

 Dragobete – sarbatorit in ziua imperecherii pasarilor

El este sarbatorit in ziua imperecherii pasarilor care se strang in stoluri, ciripesc si incep sa-si construiasca cuiburile. Pasarile neimperecheate in aceasta zi ramaneau stinghere si fara pui pana la Dragobetele din anul viitor. Asemanator pasarilor, fetele si baietii trebuiau sa se intalneasca pentru a fi indragostiti pe parcursul intregului an. Pretutindeni se auzea zicala: „Dragobetele saruta fetele!”

Dragobete identificat cu Navalnicul

Dragostea curata a tinerilor, asociata de romani cu ciripitul si imperecherea pasarilor de padure, este pusa sub protectia unei indragite reprezentari mitice, Dragobetele. El este identificat si cu o alta reprezentare mitica a Panteonului romanesc, Navalnicul, fecior frumos care ia mintile fetelor si nevestelor tinere, motiv pentru care a fost metamorfozat de Maica Domnului in planta de dragoste care ii poarta numele (o specie de feriga).

Etimologia cuvantului Dragobete

Una din ipoteze este ca Dragobete ar putea proveni din slava veche: dragu biti – a fi drag. O alta ipoteza spune ca numele provine din cuvintele dacice trago – tap si bete – picioare (pedes, in latina). Pierzandu-se limba daca, trago a devenit drago, iar pede – bete (cum se numesc cingatoriile inguste, fasiile tesute). Tapul simbolizeaza puterea de procreare, forta vitala, fecunditatea.

Culegatorii de folclor de la sfarsitul veacului al XIX-lea si din prima parte a secolului al XX-lea au mai inregistrat si alte denumiri pentru aceasta sarbatoare, precum „Ioan Dragobete”, „Dragostitele”, „Santion de primavara”, „Cap de primavara” sau „Cap de vara intai”, dar si „Dragomiru-Florea” sau „Granguru”. In unele traditii este numit  fiu al Babei Dochia si cumnat cu eroul vegetational Lazarica.”

 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.